Legături 

   Suflete pereche. Sună a clișeu. Dar nu cred că e nici pe departe așa. Mi-a zis un prieten că niciodată nu putem rămâne cu sufletul pereche, dar energia dintre noi va fi acolo oricând, oriunde, cu oricine am fi… 

   – Chiar și atunci când voi fi cu soțul meu în pat? am tresărit. 

   – Da, chiar și atunci… Eu am pățit-o și din cauza oamenilor, a circumstanțelor, nu am putut rămâne lângă ea. Dar a rămas în sufletul meu și legătura noastră e undeva aici, în Univers. 

   Mă pusese pe gânduri. Oare chiar așa să fie? Și el îmi spunea mereu când eram împreună că ce a trăit cu mine nu o să uite niciodată și nici nu va putea retrăi asta, iar eu îmi voi aminti mereu de el. La momentul ăla, mă înspăimânta un pic ideea și eram reticentă, însă acum sunt ferm convinsă că avea dreptate întru totul. Nu putem explica multe lucruri. De pildă, de ce dacă ne e bine lângă altcineva, tresărim numai la auzul numelui sufletului iubit? De ce dacă avem sentimente în altă parte, încă ne imaginăm cum ar fi fost dacă? De ce indiferent de cât de implicată ar fi persoana de lângă noi, încă există acel „înainte era diferit”? De ce sunt seri când ne trece prin minte cum ar fi fost dacă eram în alte brațe? Despre astfel de lucruri vorbesc. Inexplicabil. Inevitabil. Indezirabil. Involuntar. 

   Când îl priveam în ochi, știam ce risc. Știam că risc ca gândurile cu el să mă urmărească mereu. Nu e vorba despre o ancorare în trecut, ci despre momentele care ne-au făcut ceea ce suntem azi. Nu uităm niciodată de unde am plecat. Sau de lângă cine… Uneori, viața trebuie să își urmeze propriul curs și cu cât ne împotrivim mai tare destinului, cu atât mai dureroasă este trezirea la realitate. Viața ne învață că totul are un motiv, chiar și tristețea, pierderea sau renunțarea. Nu știu de ce el e sufletul meu pereche. Nu știu nici măcar ce am avut în comun când ne-am cunoscut și l-am lăsat să mă descopere. Dar știu că de fiecare dată când vorbim, ne întâlnim sau doar ne gândim unul la altul, ceva se întâmplă în Univers. 

   Cineva îmi spunea că legăturile nefinalizate în viața asta, nu rămân așa. Ele se metamorfozează în altă viață, în altă formă. Nu știu când sau cum vom simți asta, dar cred cu certitudine în convingerea asta. Poate e ceva mai mult de o consolare când îmi e dor. Unele legături sunt mult prea puternice pentru a putea rămâne pur și simplu neîncheiate. Poate că într-o zi am să renunțăm definitiv în a căuta răspunsuri și doar o să simțim. Poate că într-o zi doar vom zâmbi când îi vom auzi numele și vom învăța să acceptăm faptul că unele răni au nevoie de timp pentru a putea fi vindecate și că unele cicatrici pur și simplu sunt acolo pentru a ne aminti că am învățat ceva, că am trăit ceva și că am simțit ceva. Vom simți mereu, dar nu vom mai trăi. Vom învăța mereu, dar nu vom mai simți. 

Anunțuri
Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ador când mă dezbracă de cuvinte, dar și când mă îmbracă cu halatul lui, să nu răcesc

10357973_1423003321302868_1544698604_n

M-am îndrăgostit sau doar mă gândesc non-stop la el? M-am îndrăgostit sau doar îmi doresc să îi simt fiecare respirație tandră, dulce? M-am îndrăgostit sau doar nu văd și nu îmi doresc pe altcineva lângă mine? M-am îndrăgostit sau doar e ceva firesc să mă trezesc dimineață după dimineață în brațele lui, plină de zâmbet? Oare să mă fi îndrăgostit sau doar stau cu el în casă? Sunt îndrăgostită sau doar îmi doresc să fie ultima mea relație?
La naiba! Da, sunt îndrăgostită! Iar el nu ratează nicio oportunitate de a mă face să-mi dau seama de asta! E primul bărbat care îmi demonstrează că fiecare noapte împânzită cu lacrimi pentru dobitocii care nu m-au apreciat, se poate răscumpăra înzecit. El e bărbatul care mi-a arătat că nimic nu e întâmplator și că merit să fiu iubită așa cum nici nu mi-am imaginat.
– Ăia care te-au pierdut au fost niște proști, jur!
Așa a început totul. 29 noiembrie. Cafea. Eram cu el în mașină îndreptându-ne spre cafeneaua noastră preferată când mi-a spus răspicat asta. Atunci credeam că e doar un mod banal de a mă agăța pentru a mă aduce în patul lui pentru o noapte. Și așa a fost. O noapte urmată de încă una și încă toate nopțile de până azi. Îmi șoptea planurile lui în timp ce îmi săruta ușor lobul urechii. Ah, ce fior!
– Vreau să te am, și nu pentru o seară, ci te vreau lângă mine ca pe femeia vieții mele.
La început, spusele lui îmi păreau doar amăgitoare. Însă gesturile lui tandre, atenția, grija și răbdarea pe care mi le oferă înca din clipa când ne-am cunoscut, spuneau altceva. Era prima dată când ceva mă îndruma să cred într-un necunoscut. Nu știam de ce, așa că am pus-o pe seama dorinței mele de afecțiune și l-am luat în derâdere. Dar el treptat, a știut să îmi demonstreze ce înseamnă cu adevărat un bărbat îndrăgostit și devotat. Era ciudat, total nefamiliar, pentru că până atunci nimeni nu făcuse tot ceea ce a făcut el pentru mine. Însă mi-am zis să-i dau o șansă, că poate, cine știe?
Din clipa în care am decis asta, i-am dat impulsul:
– Știi, o să vedem ce o să fie și eu vreau să ne dăm o șansă.
– O să-ți arăt cum ar trebui să fie tratată o femeie, că nu știu peste ce fel de dobitoci ai dat. Eu vreau să-ți demonstrez că există bărbați care știu ce vor, mi-a spus. Meriți asta.
Și el ma voia pe mine.
Reticentă, am gândit ca voi vedea cum vor decurge lucrurile fără să-mi fac speranțe prea mari sau să-mi tai singură craca. Atunci erau vorbe mari. Acum sunt fapte. Atunci aș fi dat înapoi. Acum aș merge cu el și prin foc. Atunci eram neîncrezătoare. Acum am atâtea speranțe în el.
Seară de seară și zi după zi mă îndrăgostesc mai mult de el. E singurul om din viața mea care îmi e cel mai tandru iubit, cel mai înfocat amant, cel mai bun prieten, cel mai grijuliu tată și cel mai enervant bărbat. Dar îl ador. Ador când se supără și apoi seara, fără să își dea seama, vine să mă ia în brațe crezând că dorm. Ador când după o mică discuție, mă trezește a doua zi cu cafeaua gata făcută. Ador când îmi gătește. Ador când mă sărută și ma face să-mi pierd total controlul. Ador când mă enervează și apoi mă face să-l vreau și mai tare. Ador fiecare celulă din el. Ador când ne trec prin minte exact aceleași prostii. Ador când are grijă de mine, dar și când mă ceartă. Ador când mă dezbracă de cuvinte, dar și când mă îmbracă cu halatul lui, să nu răcesc. Pur și simplu ador că m-a făcut să cred în basme. Ador că e bărbatul pentru care vorbele sunt fapte.

10346898_629650263790260_845293431_n

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Poveste de rămas-bun

   Întotdeauna suntem și altundeva. Așa cum este el în mintea mea. Și-a lăsat efectiv amprenta asupra mea, asupra comportamentului meu și asupra fizicului meu. Când a plecat, mi-a zis că și-a uitat ceva la mine… Mi-a șoptit că și-a uitat o parte din el la mine acasă. M-a emoționat. Știam că partea aia va rămâne mereu la mine… Așa că i-am spus-o. Eram într-o cafenea, la o masă din margine.    – Bine că ne-am așezat aici!

Mă pusese pe gânduri. 

   – De ce? am întrebat. 

   – Pentru că trec des pe aici și de fiecare dată când o să mă uit, o să îmi amintesc…

Eram emoționată până la lacrimi. Dar el nu trebuia să știe asta. Nu își avea rostul. 

   – De ce ești așa rece cu mine? mă întreabă. 

Îmi ascundeam lacrimile în spatele ochelarilor și a privirii rătăcite. Nu îl puteam privi în ochi. Și la ce bun să știe? M-am scuzat să merg la toaletă unde m-au bufnit lacrimile. Era atât de greu și de nefamiliar să nu îl las să mă sărute sau să mă ia de mână. Dar alesesem deja alt drum. Nu voiam să încerce mai mult, eram deja hotărâtă. Când m-am întors, am auzit stins:

   – E foarte norocos să te aibă… Și tu la fel ești pentru că l-ai cunoscut. 

Inima îmi sărea din piept. M-am uitat la ceas. Încă 30 de minute cu el, apoi viața mea lua o altă întorsătură. El nu mai avea ce să caute acolo, iar eu mă întorceam la bărbatul care sper să mă facă fericită. Timpul trecea atât de repede! Aveam un examen și mă bulversase total. Nu știam cum să reacționez. Ne priveam intens în ochi unul pe celălalt. Un fior mi-a străbătut întreg trupul. Brusc, liniștea dintre noi este întreruptă de sunetul unui mesaj de la el. Era atât de atent cu mine, încât mi-am dat seama că eu eram acolo să închei legăturile cu trecutul și să pot merge mai departe. Mi-am dat seama cât de mult îmi doresc un asemenea bărbat lângă mine, așa că am întrerupt acel eye-contact străfulgerător. Știam că dacă mă întorc în trecut, nu aveam cum să fiu cu adevărat fericită. 

   – Ți-a dat mesaj, văd. Îi pasă de tine. La fel și mie. Te rog mult, ai grijă de relația ta dacă te face fericită. Simțea că îmi e bine lângă el. Trăiesc un sentiment ciudat, mi-a spus șoptit. 

   – Ce sentiment? am vrut să aflu, deși simțeam același lucru. 

   – E un sentiment ciudat că nu te mai am. Și îmi e greu să mă obișnuiesc fără tine. Dar dacă te știu fericită, îți promit să te las în pace. Doar o să te mai sun să văd cum ești. Nu îmi poți interzice asta! 

Se făcuse târziu. Trebuia să plec. Nu știam ce să îi spun. 

   – Hai să mergem! i-am zis. 

Plecasem. Deja mă uitam în spate, la masa unde stăteam… Dar știam că sunt puternică și că îmi doresc o alt fel de viață, iar acum, lângă el, am parte de un nou început și pare să fie ceea ce îmi doresc. Și mi-am promis că atât cât suntem împreună, îi voi fi sinceră și fidelă. Când am ajuns în fața facultății, mi-a fost greu să plec. Știam că e momentul să îl las în urmă. Ne-am privit un timp în ochi și m-a rugat să am grijă. Mă luase în brațe și îmi dăduseră lacrimile. Nu l-am lăsat să știe. 

   După ce am plecat, m-am întors la ale mele. Am dat examenul, iubitul meu venise să mă ia, am început să ne povestim și am fost în oraș. Mă simțeam atât de bine cu el! Mi-am dat seama că merită să îi dau o șansă și ca și eu merit, la rândul meu, un bărbat adevărat lângă mine. Chiar dacă încă îmi mai amintesc din când in când de trecut, știu că o să trec peste. Mi se mai face dor, dar și sentimentele mele pentru cel din prezent încep să se sedimenteze. E atent, grijuliu, sincer, deschis. Lângă el îmi văd viitorul. Și trecutul e trecut. Rămâne acolo și aici, în prezent, în femeia care sunt azi și pentru care îi mulțumesc. L-am iubit mai mult decât ar putea crede. Acum e timpul să încerc să dau o nouă șansă. Cine știe? Chiar acum mă așteaptă la cafea. 

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dragoste sau „chimie”?

image

   Sentimentul ăla pe care îl simți după ce te-a durut atât… Sentimentul ăla pe care îl simți când renaşti, când te îndragostești iar după atâta timp. Sentimentul sau mai degrabă suma acelor emoții puternice de la început. Da, îți e teamă puțin să nu fie ca data trecută, să nu doară la fel, dar în același timp ți-o dorești din tot sufletul. Nu ştii dacă sunt doar „fluturaşii” de moment sau te-ai îndrăgostit iar. Ştii doar că atunci când eşti cu persoana respectivă, ai tot ce îți doreşti lângă tine. Sentimentul ăla când după atâta timp, telefonul sună iar şi răspunzi cu zâmbetul larg pe buze… Sentimentul ăla când zâmbeşti atunci când citești doar numele persoanei care tocmai ți-a trimis un mesaj… Te întrebi dacă e vorba de sentimente sau de „chimia” de la început. Pot fi ambele variante. Însă de ce simți asta doar pentru o anumită persoană şi nu pentru toate care te atrag fizic şi mental? Oare să fie o nouă iubire sau doar dorința pentru aceasta? Oare este sentimentul sau persoana? Este persoana care îți înțelege nebunia pe deplin şi cu care vorbeşti în orice moment al zilei, persoana care simți că te-ar înțelege indiferent de ce i-ai spune? Este acel cineva care îți ascultă cu atenție fiecare vorbă şi care te surprinde de fiecare dată?

Finalmente, mai contează? Contează clipa şi momentele petrecute împreună. Dragostea este complicată şi dacă la început sunt scânteile alea nebune, de ce nu ar putea fi mai mult pe parcurs? E o nebunie care îți inundă mintea, trupul şi simțirile. La început e risc, riscul asumat de persoana îndrăgostită de a avea un eșec, apoi e iubire. Poate fi doar eşec, dar de ce să ratezi şansa pentru o teamă nejustificată? Suntem ființe cu conştiință şi e dificil să ne controlăm sentimentele atunci când stimulii afectivi devin puternici. Iar cea mai bună modalitate de a ne înfrânge temerile este confruntarea directă cu acestea. Şi de unde teama de dragoste, de respingere? Dragostea este un sentiment frumos. Nu fugim de iubire, ci de teama de a nu o avea. Aceasta se întâmplă din cauza acelor dezamăgiri trăite pe parcursul vieții venite din partea unor oameni apropiați – de la colegi, rude până la prietenii considerați cei mai buni şi chiar familie. Dezamăgirea este conflictul afectiv produs de diferența dintre aşteptările noastre şi realitate. Cu cât diferența dintre acestea este mai mare, cu atât mai mare este dezamăgirea. Pe deasupra, pe lângă ciocnirea dintre aşteptări şi realitate, vizavi de teama de apropiere, există şi o altă abordare care intră în conflict cu această frică. Aşa cum unii dintre noi căutăm împlinirea în iubire, aşa există şi alte persoane asemenea nouă. De unde să ştim dacă nu cumva am întâlnit acea persoană dacă nu încercăm? Poate şi ea, la rândul ei, caută aceeași apropiere, aceeași afecțiune. De ce să ne temem de o persoană ale cărei intenții nu ne sunt încă suficient de clare? E drept, poate nu e ceea ce îşi doreşte sau nu suntem persoana potrivită pentru ea. Dar cu siguranță că pentru cineva carr ne este sortit, oricât de neîncrezători am fi, timpul şi destinul ne vor arăta că circumstanțele vor fi favorabile întemeierii unor sentimente cu acea persoană.

   Romantism incurabil? Nici pe departe. Mai degrabă nişte realism cu o doză de optimism. Iar daca lucrurile nu ies conform planului sau dorințelor noastre, măcar am fost optimiști şi acest lucru creşte speranța de viață. Apropo de optimism, suntem suma gândurilor noastre care pot fi ori negativiste, ori cu o viziune mai puțin drastică. Realitatea este obiectivă, doar perspectivele noastre de viață sunt subiective. De exemplu, de ce m-ar deranja o insultă atât timp cât sunt conştientă de calitățile mele şi o pot folosi fie drept critică constructivă, fie drept hârtie igienică? Aceasta este viziunea optimistă. În schimb, de ce nu m-ar deranja o insultă dacă ştiu că oricum nu sunt bună de nimic şi sunt des criticată? Aici este vorba despre lipsă de self-esteem şi negativism.

   Revenind la iubire, este greu de spus dacă este vorba despre dragoste sau acea atracție fizică stabilită încă de la primul contact vizual. Cu timpul, diferențele se conturează şi putem înțelege anumite comportamente. Iar aici aduc iar în discuție optimismul. De ce să o percep ca pe o decepție, ca pe un eșec în dragoste, în cazul în care nu iese conform planului inițial şi de ce să nu privesc lucrurile dintr-un unghi mai favorabil, adică să o percep ca pe o lecție, ca pe o experiență? Timpul şi circumstanțele, modul în care privim şi abordăm problema sunt principalii determinanți pentru ceea ce urmează să fie. Aşadar, ce dacă este o iluzie sau o iubire? Ori câştigăm experiență, ori acea persoană specială de care avem nevoie pentru a fi fericiți. În oricare caz este vorba despre un câştig. Deci de ce să spui nu unei atracții literalmente irezistibilă care se poate transforma în sentimente pe parcurs? Dragostea, fiind un sentiment, se formează din emoții, de la acei „fluturaşi” în stomac până la nervi, bucurie, emoții care, resimțite constant, devin sentimente. Dragostea este ceva treptat, iar prima etapa a acesteia este atracția de la început care se poate transforma într-o adevărată pasiune. Prima etapă a dragostei este riscul. Tu eşti dispus cu adevărat să iubești?

image

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

No more love, just sex

image

   Acel moment când nu mai simți nimic. Acea indiferență, ignorare afectivă pe care o resimți de fiecare dată când îi întâlnești privirea şi chipul. Acelaşi chip, aceeași ochi pe care cândva i-ai adorat şi pentru care ai vărsat atâtea lacrimi. Acum sunt doar o pereche de ochi care te îndeamnă către pasiune şi acel chip peste care se așterne zâmbetul atât de familiar care îți spune să continui. Şi totuși nimic profund. Doar instincte primare. E aceeași plăcere intensă de moment, însă atât. E momentul de culme, apoi, după ce ajungi acasă, îți reiei activitățile ca şi cum te-ai fi trezit dintr-un vis. Fără certuri, fără împăcări. Fără dor, fără lacrimi. Doar clipa.

   Uneori îmi e dor să simt nebunia aia adolescentină, fluturii ăia zbătându-mi-se prin stomac, dorul ăla atât de copleşitor de după… Dar nu. Acum e doar ceea ce a putut rămâne – pasiunea din prima clipă, acea „dragoste la prima vedere” cum e numită popular, sau, psihologic vorbind, atracția fizică puternică de la prima impresie, „chimia” dintre două trupuri. Acum e pasiune fără dragoste. Uneori se simte că lipsește, dar lipsește şi durerea aia surdă. Parcă îmi lasă un gust amar, sec, lipsit de viață şi sens. Parcă atunci când îl iubeam, îi dădeam şi un sens, o semnificație. Dar sentimentele se destramă dacă sunt neglijate şi oricât de puternic ar fi stimulul afectiv care încearcă să redeclanşeze relația dintre subiect şi obiect, este tardiv, întrucât aceasta a fost deja schimbată. Este asemeni unei uşi care a avut yala schimbată. Cunoşti uşa, vrei să pătrunzi dincolo de ea, însă nu ai cum. Ai fost prea mult timp absent ca să poți şti că ceva a fost schimbat sau când a fost produsă metamorfoza. Aşa că te mulțumești să fii un simplu oaspete căruia i se închide uşa după ce ora de vizită a trecut, dar care este întotdeauna bine primit.

   Poate e greu să fii indiferent sentimental şi te întrebi dacă tu eşti de vină pentru propria „răceală”. Ei bine, nu e cineva vinovat aici. Este doar reacția psihicului la stimulii externi, motivația interioară, trebuința de securitate şi afiliere. Acesta este modul în care organismul tău percepe acomodarea cu mediul social. Plus că poate au trecut cei 5-7 ani de care caracterul are nevoie pentru a se schimba, iar acum priveşti dintr-un unghi diferit o anumită situație sau relație a cărei semnificație s-a schimbat pentru tine.

   Oamenii nu devin indiferenți sentimental. Ei doar îşi reevaluează condiția şi potențiale, aspirând către ceva mai măreț şi mai greu de obținut, dar care aduce o satisfacție interioară de lungă durată.

image

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Viața pe uliță

image

   A-nceput de ieri să-mi cadă
   Fisa. Pe gânduri am stat.
   Mintea din cap mi-a plecat?
   Ochii nu puteau să vadă…
                       Ce-ncurcat!

   Nu sta niciodată după un bărbat care nu vrea să te… ducă în rai. Dacă trece mai mult de o lună după ce trecuseră încă vreo 6 înainte, înseamnă fie că şi-a schimbat orientările, fie că stai de vorbă cu o p*zidă masculină. Şi în niciunul din cazuri nu o să poți ajunge pe culmile plăcerii.

   Dacă şi-a schimbat frizura într-o piele de capră arsă cu fierul de călcat şi nici măcar nu te mai salută, bucură-te! Măcar poți râde de tunsoarea lui fără ca lumea să ştie că ai avut vreodată fantezii cu un băiat cu freză de deținător de cancer.

   Dacă te sună să vă vedeți şi îți povesteşte despre cum a fost curtat de o tărăncuță aparținând unor coclauri de care nu s-a mai auzit, poți sta liniştită. Poți râde de el, îi poți spune că o să vă întâlniți, îl faci să aştepte minim o oră, apoi îl informezi în legătură cu planurile tale care bineînțeles, nu îl includ pe el. O să moară. În felul ăsta, măcar lumea nu o să ştie că ai avut de gând să ieşi la un date cu un tip prea înfierbântat de vara timpurie care a venit sau de gândurile lui cu tine pe care a vrut să şi le satisfacă prin acea milka de România adunată de pe marginea drumului. Crede că te face geloasă? Ar trebui să îi explici faptul că un zoofil nu poate fi capabil să facă o femeie adevărată geloasă doar pentru că a fost curtat de o vacă ce cerea să fie mulsă, apoi luată în… curte.

   Vorbeam cu o prietenă şi îmi spunea „M-a învățat mama că felul în care sărută un bărbat dezvăluie felul în care e în pat.”. Mă pusese pe gânduri. Aşa că i-am zis „Acum înțeleg de ce fostul nu ştia să sărute…”. Şi am înțeles multe lucruri din asta. M-a bufnit literalmente râsul la gândul că am avut fantezii cu un tip cu freză cu care făcea reclamă la pungile opace Kaufland şi care pe deasupra nici nu ştia să mă… sărute. Ah, ghinionista de mine!

image

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Iubeşte bărbatul lângă care poți sta în pat fără să faceți sex

IMG-20160517-WA0052

Iubeste bărbatul lângă care poți sta în pat fără să faceți sex, doar să vă țineți în brațe. Iubeşte bărbatul care e lângă tine atunci când ai probleme, nu care face numere de magie şi apare şi dispare când are chef. Iubește bărbatul care îți arată că în ochii lui eşti singura femeie. Iubeşte bărbatul pe care îl poți răni, fiindcă sigur i-ai aprins ceva în inimă. Iubește-l cum ştii tu mai bine şi ACUM, peste ani s-ar putea să nu mai ştii cum să o faci…

Femeile caută omul față de care îşi pot arăta vulnerabilitatea. Caută omul în fața căruia se pot destăinui şi în fața căruia machiate sau nemachiate, aranjate sau ciufulite după somn, să se simtă dorite şi frumoase. Caută omul care le privește în ochi şi le pătrunde în suflet. Caută omul care întâi le atinge inima, apoi trupul. Vezi tu, e dificil de găsit pe cineva aşa. Dar dacă atunci când îl găseşti, nu îi poți înțelege valoarea, amintirile cu el or să te răscolească de fiecare dată când câte un idiot nu îşi mai amintește exact numele tău, dar vrea să ştie cum arată patul tău. Poate nu te doare când îl pierzi, dar te doare când nu îl mai vezi lângă tine şi întâlneşti dobitoci pentru care femeia e doar o jucărie prin care îşi satisfac instinctele primare. Abia atunci înțelegi valoarea unei îmbrățişări din dragoste, a unor gesturi atât de mici, şi totuşi atât de însemnate. Întâi te doare în cot, apoi în inimă.

Bărbatul care îşi plimbă lin mâna prin părul tău, care are grijă de tine de la cum te îmbraci, la ceea ce faci, e cel care trebuie să îți stea alături. Păstrează-l lângă tine pe cel care îți oferă timpul, atenția şi mai ales respectul lui, nu pe cel de la care cele mai valoroase lucruri primite sunt de natură materială. Păstrează lângă tine bărbatul care te face să te simți femeie, care îți dă încredere în tine, nu pe cel care te face să crezi că eşti bună doar în pat.

Dacă încă nu ai întâlnit un asemenea bărbat, să îți păstrezi speranța că există! Sunt unele femei care i-au lăsat să plece crezând că aşa sunt toți… Şi s-au înşelat, evident. Aşa că dacă dai cumva de cel de lângă care am plecat, să ai grijă de el. Eu eram prea mică să pricep.

image

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Fereşte-te de femeia care pleacă atunci când iubeşte mai mult!

image

   Femeile pleacă atunci când îşi epuizează toate cele 1000 de motive pentru a se retrage şi chiar şi pe acel unul singur care le mai ținea aproape. Această categorie de femei cuprinde ori femeile extrem de puternice care luptă din tot sufletul pentru ceea ce iubesc, ori pe cele neîncrezătoare în propriile forțe şi în puterea de a merge mai departe.

   O femeie care pleacă de lângă cel pentru care ar fi în stare să mute munți, e clar una cu tărie de caracter şi pe care nu o mai mişcă vorbele dulci neînsoțite de fapte. Orice femeie se topește la vorbele calde ale iubitului ei şi o femeie care iubeşte, trece multe cu vederea. Dar atunci când ajunge în momentul în care plecând dintr-un punct cu o greșeală, ajunge în acelaşi loc desenând arce de cerc, conștientizează faptul ca e cazul să plece. Şi nu pentru că vrea, fiindcă îşi doreşte din tot sufletul să rămână, ci pentru că îşi dă seama că nu mai are pentru ce să o facă şi că trebuie să se retragă.

   Fereşte-te de femeia care a trecut peste despărțirea de cel pe care îl credea sufletul ei. Pentru că o asemenea femeie care şi-a călcat inima în picioare pentru a merge mai departe, va călca şi pe cadavre fără probleme pentru a fi din nou fericită. Dacă eşti unul dintre dobitocii care a lăsat-o pur şi simplu să plece crezând că ce e al lor, e pus deoparte, stai fără grijă – NU SE MAI ÎNTOARCE oricât te-ar fi iubit. Femeia care te iubeşte nu e bumerang. Nu o să poți şti niciodată ce a fost în inima ei când a fost nevoită să plece. Nu o poți lăsa plângând şi să o aștepți peste o săptămână să se întoarcă sărind fericită în brațele tale. Dacă a mai făcut asta, nu profita! A făcut-o pentru că te iubea enorm, însă uneori lacrimile ne spală ochii, limpezindu-ne vederea; ne fac să înțelegem mai clar greșelile. Iar acum când te aștepți mai puțin să o pierzi, se va întâmpla inevitabil.

   Poate că acum ego-ul prea mare te împiedică să vezi că ai pierdut-o cu adevărat. Sau poate că încă nu înțelegi valoarea reală a unei femei care te iubeşte nu pentru banii tăi şi în ciuda defectelor tale sau a situației complicate pe care o aduci la pachet odată cu tine. Dar într-o zi o să îți întorci privirea înapoi şi vei pricepe cât de mult însemna.

   O femeie care iubeşte mult, va pleca dacă vede că este nedrept tratată. Va accepta un număr de greșeli, dar nu vei şti când va fi ultima.

   Dacă ai alături femeia pe care o iubești şi care te iubeşte, ține-o aproape! Amintește-i în fiecare zi cât de mult o iubești şi arată-i asta prin gesturi mici, nu prin cadouri mari care încearcă să compenseze timpul petrecut împreună. Cadourile scumpe sunt minunate, însă o femeie care îl iubește pe cel de lângă ea, va fi mai mişcată de timpul oferit de tine decât de trusa de machiaj profesional pe care şi-o doreşte de atâta timp.

   Îți dai seama prea târziu că nu ai prețuit-o pe cât merita. Nu aștepta momentul ăla în care singurul lucru pe care îl mai poți face este să fii martor la cum femeia pe care o iubești pleacă încet, dar sigur! Atunci indiferent ce vei face pentru ea, o va lăsa rece, total impasibilă. Fă-o să simtă că o vrei! Dăruieşte-i nenumărate nopți nedormite – însă nu cu lacrimi, ci cu tine! Pune-o în toate pozițiile – de la cea mai bună prietenă, la mamă, iubită, amantă, regină. Fă-o acum sau o va face altul în locul tău!

image

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Scrisoare pentru cealaltă femeie

Ancuţa Teodorescu

Draga mea, poate ironia sorţii face ca şi tu să mă numeşti pe mine la fel, „cealaltă femeie”. Eu nu mi-am însuşit niciodată oamenii ca pe nişte bunuri personale, doar i-am făcut să mi se ofere ei înşişi. Să ştii ca el locuieşte în braţele mele de o bună bucată de timp. Ştiu, e mai pe drept să mă numeşti pe mine „cealaltă”, fiindcă tu-i eşti prezentul. Însă ai uitat că oamenii se păstrează aproape cu cap, nu doar cu acte. Mâncarea pe care o laşi făcută în bucătărie nu ţine de foame în suflet, dacă găseşte casa lună nu-nseamnă că nu şi-ar fi dorit să faceţi împreună curăţenie (să te încurce, mai mult decât să te ajute), să te cuprindă pe la spate în braţe şi să te sărute tulburător pe lobul urechii, să te mai certe cu o palmă peste fund, puţin obraznic, sub pretextul că n-ai şters…

Vezi articol original 376 de cuvinte mai mult

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

1-3-0-3-2-0-1-6


image

13 martie şi încă 364 de zile şiii… E ziua în care se mai adaugă încă un an de când tot ce iubesc s-a născut. E una zilele alea cele mai speciale. Ştii de ce? Pentru că azi ai mai multă experiență decât anul trecut şi te iubesc mai mult decât atunci. Azi e ziua în care vreau să te văd cel mai fericit, puternic şi iubit. Vreau să te văd mândru de tine şi de ceea ce ai făcut singur. Din nimic ai făcut tot ce ai şi de la puştanul care umbla prin discoteci cu buzunarele aproape goale, ai ajuns bărbatul matur cu atâta experiență şi muncă în spate. Eşti modelul meu şi indiferent ce va fi, vei rămâne barbatul care m-a învățat să iubesc ca nebuna şi cel care mi-a arătat că trebuie să lupt pentru ceea ce visez.

Azi, după atâta timp, eşti acelaşi pe care l-am cunoscut şi acum un an – sincer, nebun, grijuliu, atent, săritor. Ai rămas la fel. Dar te iubesc mai mult. Indiferent ce a fost, ai rămas neschimbat; acelaşi bărbat care m-a făcut să iubesc ca nebuna, acelaşi bărbat ambițios care ştie foarte bine ce îşi doreşte şi pentru care imposibilul e doar o provocare.

Eşti la vârsta la care poți avea orice îți dorești – bani, sănătate, dragoste şi linişte. Iar eu îți doresc din toate cu vârf şi îndesat, fiindcă le meriți din plin! Tu doar continuă să lupți. Ştim bine amândoi de ce eşti în stare.

image

Îți doresc să fii fericit încă cel puțin 60 de ani alături de mine, să fii sănătos, să ai atâția bani câte gânduri am eu cu tine zi de zi; îți doresc să găseşti puterea să renunți la ceea ce îți face rău, pentru că te cunosc şi am încredere în tine că poți face asta. Eu îți sunt alături şi aşa am de gând să rămân. Sper să îți iasă ceea ce ți-ai pus în gând să faci. Şi vreau să mai ştii că dacă ai înțelege cu adevărat cât TE IUBESC, ai fi chiar tu invidios pe tine!!

P. S. Vreau să mă pui, ca şi până acum, în TOATE POZIȚIILE – de iubită, soție, soră, amantă, prietenă! LA MULȚI ANI, dragostea mea!!

image

 

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Să plec şi să rămân… plecată!

image

Poate că sunt prea profundă şi uneori aştept înapoi aproape la fel de mult pe cât ofer. Şi da, oarecum e ceva ce ar trebui să pretind, însă am într-adevăr de la cine? Unii au un maxim peste care nu pot trece. Pur şi simplu nu înțeleg ce înseamnă autodepăşirea. Iar aici unde e greșeala? În ambele părți, probabil, sau poate că e la mine. De multe ori mi se întâmplă să aştept zadarnic un telefon care îmi poate schimba radical ziua. Pentru mine, e suficient numai să îți aud vocea ca să mă liniștesc. Pentru tine, lucrurile stau, in mod clar, diferit. Aşa că tot încerc să găsesc 1000 de motive să plec, iar atunci când găsesc 1 ca să rămân, o fac fără să stau pe gânduri.

E ciudat cum unei singure persoane îi poți tolera atâtea, pentru ca apoi să o iei de la capăt ca şi cum totul ar fi in regulă. Şi nu este, dar aşa îmi place să o fac să pară. Îmi place să mă mint ca să te ştiu lângă mine. Deşi, pot trăi o iluzie. Cu toate astea, pare să nu îmi pese deloc. Tot ce ştiu şi mă interesează e faptul că te iubesc. Aş putea fi mai fericită de atât. Aş putea avea o dragoste sănătoasă. Aş putea face multe şi totuşi îți rămân alături acum şi încă o dată… E ceva nebunesc şi poate şi nefiresc, dar mă doare numai gândul de a sta departe de tine. Unele femei nu ştiu să se aprecieze la adevărata valoare, iar eu sunt una dintre ele.

Aş fi vrut să fie mai mult între noi. Am ştiut de la început. Am sperat. Am visat. Am pierdut.

5:08 dimineața. Tu eşti acolo. Niciodată nu vei putea fi al meu. Doare gândul ăsta, pentru că eu sunt a ta, însă tu nu poți face asta. Cred că prin relația asta am plătit tot ce am greşit până acum. Nu vreau să renunț. Vreau doar să fiu fericită, iar lângă tine asta devine un lucru din ce în ce mai greu. Am ajuns să nu mă mai înțeleg pe mine ca să te pot ține aproape. Poate e ultima dată când te văd. Poate e ultima dată când mă ascund in brațele tale de probleme si de realitate. Poate e ultima dată când iubesc. Nu ştiu ce va fi, iubitule. Tot ce ştiu e că unele momente niciodată nu mor, iar cele petrecute împreună sunt unele din astea.

Dacă am să plec, să ştii că o fac ca să nu mai suferim amândoi. Dacă rămân, să ştii că o fac pentru că nu am puterea să fug de tot ceea ce iubesc.
Uneori am impresia că nu înțelegi câtă iubire încape într-o inimă plină de speranță. Vreau doar să am puterea să merg mai departe. Şi o am… până îmi amintesc de tine. Ştii momentul ăla de căcat când vrei să pleci şi să rămâi în acelaşi timp? O parte din mine e deja plecată. Dar cealaltă? E rătăcită în ochii tăi, probabil. Deşi sunt lângă tine, mă detest pentru asta. Merit mult mai mult de atât. Nu meriți dragostea a două femei.

Mi-e teamă. Te iubesc prea mult. Sufletul te vrea. Plâng în fiecare zi. Vreau să te dau dracu’, dar sunt sigură că te-aş suna să te întreb dacă ai ajuns în siguranță… De ce dracu’ nu pleci? Drumul tău e alături de ea. Dacă azi eşti certat cu ea şi eşti în brațele mele, mâine tot acolo vei fi. Tot lângă ea, departe de mine, dar în inima mea. Îți jur, nici ea şi nimeni nu te iubește cum o fac eu. Însă nu e suficient. Lumile noastre sunt aşa diferite! De ce nu poți pur şi simplu să fii lângă mine? De ce nu te pot avea când am mai mare nevoie de tine? De ce nu pot merge de mână cu tine pe stradă fără nicio grijă?

Nimic nu mă liniștește. Acum a dispărut chiar şi liniștea din momentele când sunt cu tine. Poate că nu sunt deloc potrivita pentru tine. Dar mă mint singură zi după zi.

Şi, cu toate astea, încă te vreau lângă mine. Mi-aş da viața întreagă pentru dragostea asta. Şi ştiu, e ca şi cum mi-aş cumpăra nefericirea… Orice ar fi, te iubesc, însă tocmai asta mă poate face să plec într-o zi… Da, să plec şi să rămân… plecată!

image

image

Publicat în Fără categorie | 4 comentarii

#Anulat

image

Şi noaptea eşti cel mai sincer. Atunci dai frâu liber gândurilor să hoinărească acolo unde nu le-a fost permis sa o facă ziua sau la cine nu le-ai lăsat… E ciudat cum putem iubi prostește pe cineva. E sentimentul ăla nenorocit de parcă dacă mai treci încă o dată cu vederea, lucrurile se vor schimba. Sau cel puțin starea ta. Starea de moment, fiindcă o greșeală care se repetă, trece la stadiul de prostie atât timp cât este acceptată.
Dragostea ne face capabili de lucruri cu adevărat ciudate si inutile. Ne simțim de parcă putem face orice şi chiar aşa şi este, însă cu prețul de a continua cu aceleași greșeli. E ca şi cum avem puterea de a muta munții din loc, dar tot ne chinuim să îi escaladăm ca să aflăm ce este dincolo de ei, în loc să ne folosim atuul. Cred că prețul nostru este cu mult mai presus decât o relație care ne aduce suferință. Şi totuși, deşi înțelegând asta, mergem înainte. Iubim. Acceptăm. Iertăm. Iubim în continuare. Dar până când? Până unde?
Sunt unele greșeli care credem că sunt făcute de persoana atât de dragă nouă şi de aceea le acceptăm. Adevărul este, însă, că aceste greșeli, dacă se repetă, nu mai aparțin persoanei iubite, ci nouă. Iar fix ăsta este si motivul pentru care le acceptăm. Ne mințim că iertăm persoana de lângă noi, pentru că dacă am înțelege că noi suntem vinovați, cu siguranță nu am mai trece peste ele. Ne dorim să fim cât mai buni şi nu ne-am putea accepta nouă înşine o asemenea greşeală colosală, ci pur şi simplu am pleca. Este mult mai simplu şi mai comod să o punem pe seama altcuiva numai de dragul de a rămâne sau din frica de a nu fi singuri. Uneori singurătatea cu propria persoană poate fi mai puțin dură decât cea în doi. Sau cel puțin, mai benefică pe termen lung.
Azi am înțeles că nu eşti tu vinovat pentru că nu sunt apreciată îndeajuns. Eu am greşit, fiindcă am continuat să îți vorbesc. Am înțeles că nu tu eşti cel de iertat, ci eu, pentru că mi-a fost frică să renunț. Şi acum îmi e, recunosc, dar nu vreau să mi-o reproșez mai târziu, aşa că am să plec. Nu o să fac gălăgie. Am să fiu hotărâtă şi discretă. M-am săturat. Am trecut de mult de limita pe care ne-am impus-o la început, iar acum e timpul să îți anulez permisul prin care mă dețineai. De azi eşti liber să goneşti pe orice alt fel de drum te duce inima. E timpul să îți iei un permis de altă categorie. E clar că cel de până acum nu era de tine… Am multe să-ți spun, dar nu ai putea înțelege. Legislația, se pare, e a naibii de încurcată, dragul meu.

image

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de… uitare

3333

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de… uitare. Te-am simtit intreg, pana in adancul sufletului. Te-am simtit cu fiecare respiratie, cu fiecare inspiratie si expiratie grabita, accelerata de pulsul ridicat. Te-am simtit ca esti al meu cand plini de dorinta, ne smulgeam patimas hainele unul de pe celalalt. Te-am simtit ca esti al meu cand dulce, usor, imi umpleai trupul de sarutari. Te-am simtit ca esti una cu mine cand ne-am unit trupurile. Te-am simtit pana in cel mai adanc punct din mine. Inca tresar cand imi amintesc… Mai ales sentimentul ala de la final cand pret de o clipa ti-am simtit placerea imensa invadandu-mi trupul. Poate si de aia a fost ultima noapte. A fost dragoste. Dar odata cu seara aia, a venit si momentul sa te uit. E dur, stiu, fiindca ce am simtit atunci, o sa imi dea fiori mereu. Insa parca a fost un adio dulce, nerostit. A fost ultima noapte de dragoste a noastra.

Mi-ai promis multe. Am crezut in tine, in vorbele tale. Iar acum mi-am dat seama ca daca am trecut pana azi peste minciuni si vorbe goale si situatia a ramas neschimbata, la fel va fi si de acum. Problema e ca cu fiecare sarut dulceag pe care mi l-ai dat, cu fiecare imbratisare stransa, profunda pe care mi-ai oferit-o, eu iti daruiam in schimb si mai multa dragoste, incredere.

Acum vreau sa te uit. Doare si se pare ca am prea multa iubire de oferit. Am nevoie sa te uit. O sa trec peste fiecare clipa nenorocita de dor, cum ar fi asta, de exemplu. Mi-am promis-o! Si ti-o promit si tie. Prefer sa fiu o straina rece decat o copila credula in povesti nemuritoare.

E incredibil cum oameni pentru care ti-ai da sufletul numai sa fie fericiti o zi, te dezamagesc. Ti-am oferit sufletul meu pe tava. Dar ei ce fac? Nu le ceri nimic la schimb, fiindca pretinzi ca fericirea lor e mai presus de orice. Totusi, macar respect astepti din partea lor. Dar iar esti lasata cu ochii in soare. O data. Accepti. Strangi din dinti si iti faci tot felul de juraminte ciudate cum ca nu vei mai repeta greseala. Ei se intorc. Apoi iti spui ca e ultima data. Si ultima data devine penultima, antepenultima, a 3a ultima oara si tot asa… Pana cand? Pana intelegi ca dragostea adevarata nu e oarba si ca de fapt ceea ce ai pentru ei este mult mai grav decat credeai – o dependenta mare din care cu cat incerci mai puternic sa iesi, cu atat mai adanc te afunzi.

Insa de aceasta data esti cu adevarat decisa. E timpul sa renunti. Sa renunti la El? Nicidecum, ci indirect spus la El. Mai concret, sa lasi in urma durerea, lacrimile care iti strica machiajul si iti sfasaie sufletul, noptile nedormite cu gandul la el si asteptand zadarnic un telefon, o invitatie la prelungirea abisului, a suferintei in care te afli. Doare sa il pierzi. Doare atunci cand iti scoti cutitul adanc infipt in rana, fiindca te raneste cand iese… Vrei sa ramai cu el acolo, printeso? Inca vrei sa ii simti fiecare picatura de venin cum se omogenizeaza cu sangele tau? E o placere interzisa, divina, de moment, dar pe termen lung e cel mai nociv. Ii iubesti veninul, vrajeala, minciuna. Ii adori fiecare intepatura atat de dureroasa. I-ai lasat impresia ca n-ai sa renunti niciodata, dar intr-adevar se merita?…

Pentru el, esti un joc de remi – e doar norocos ca te are si are chiar mana libera la tine. Pentru tine, el e tot ceea ce vezi si visezi cu ochii deschisi, dincolo de greselile sale. Echivaleaza? Hmm, nasoala combinatie. Nu ai fi deloc buna ca negustor.

Timpul trece. Gesturile imense pe care le faci pentru el iti sunt rascumparate printr-un spate rece, dur, intors. Meriti asta? Cu siguranta nu, dar daca el a tras marele loz, doar nu te astepti sa-l paseze vreunui fraier care sa-l valorifice, nu-i asa? El sta, iti ofera indiferenta, iar tu il astepti cu bratele calduroase, mereu deschise. Totul are un inceput si un sfarsit, asa cum orice invat are si un dezvat. Destul cu schimbul asta!

  • Ai incercat
  • Te-ai inselat,

iar acum urmeaza

  • Sa renunti.

Nu e nevoie de juraminte intoarse de o vorba dulce, ci doar de fapte. Asa ca nu mai pierde timpul blestemandu-te si blamandu-te. E lipsit de sens. Priveste inainte. Viata o traiesti doar o data, nu de cate dati i-ai oferit tu sanse si de tine tine sa iti cladesti fericirea. Ai o inima mare. De ce sa nu o pastrezi pentru cineva care are ochi sa vada dincolo de zidul de teama pe care il ridici imprejurul tau? Poate ca un alt El te cauta, dar cum sa bata la porti inchise, cat sa astepte sa i se deschida? Deschide-ti inima pentru cine merita cu adevarat. Ai rabdare. Nu poti iubi iar pana nu dai afara resturile de gunoi din inima.

O sa treci peste. Esti puternica. Tu chiar daca seara adormi tarziu cu lacrimi pe fata, ai puterea incredibila ca a doua zi sa apari cu zambetul larg, sincer pe chip. Asta inseamna ca Dumnezeu ti-a dat puterea sa te vindeci. Nu poti sa te vindeci de raceala atat timp cat stai mereu in frig.

I-ai scris cu tremur de mana niste randuri pe care vrei sa i le spui ultima data. Iar de aceasta data, ultima data nu mai este prelungita:

Sa ai grija de tine. Te-am iubit si te-am pretuit mai mult decat lumina ochilor mei. Au fost niste lucruri care ne-am indepartat, insa clar dragostea dintre noi s-a consumat. Ca am gresit eu, ca am gresit amandoi, am ajuns la finalul celor 9 luni. Iar azi m-am hotarat sa renunt. Definitiv. Irevocabil. De azi, fiecare are drumul sau, cu mici mentiuni – fara alte intersectii, ci doar drumuri paralele. Vreau sa ma tii minte cand o sa fii intrebat daca ai fost vreodata iubit cu adevarat de o femeie. Mi-as fi dat sufletul. Iti doresc sa fii fericit si sper sa fi invatat din relatia noastra cel putin cat am invatat eu. O sa imi fie dor, dar nu o sa te mai las sa stii asta vreodata.

Si ai scris aceste randuri cu lacrimi in ochi, hotarata sa privesti de acum doar inainte. Fara resentimente, doar lectii invatate. De azi, viata ta a luat un alt curs. Ai inteles ca meriti mai mult decat indiferenta si scuze penibile. Azi e intaia noapte de uitare.

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un pahar pentru noi

tumblr_n3yg3dLale1qfm87to1_50012310528_546811958828895_3895193229762419977_n

 

 

#C.

Bună, ce mai zici? N-am mai vorbit de mult, mai știi?… Și ție ti-e dor?

O pauză nu înseamnă sfârșitul, dar nici un început. O pauză e o pauză și atât. Și cu dorul ce te faci? Ești un străin acum, nu mai știm nimic unul de altul, dar ești străinul pe care l-aș cunoaște încă o dată și încă o dată…

Mi-am dat seamă că indiferent cât timp trece fără să ne vorbim și indiferent de problemele cu care ne luptăm, iubirea e încă acolo, intactă. Poate și de aia știu că ești al meu. Dragostea adevărată rămâne în suflet o viață. O poți ascunde și înlocui pe moment cu clipe care îți mângâie sufletul îndurerat și îți alină trupul însetat de plăceri, dar la un pahar de vin, la o melodie fredonată pe fundal, îți amintești. Îți amintești că dragostea e încă acolo. E drept, nu am trăit o viață întreagă și nu mi-am întâlnit bărbatul lângă care să mă trezesc dimineață după dimineață până ce voi rămâne adormind pentru tot restul veșniciei. Dar simt că ceea ce iubesc ești tu. Ești singurul bărbat din viața mea care mi-a pătruns până dincolo de trup și suflet, ești bărbatul care mi-a umplut inima cu fiecare pahar de șampanie golit. Și la fel ai fost și tu în fața mea- gol- golit de secrete, de inhibiții, de nervi. Ești bărbatul care a atins toate subiectele cu mine și care a ajuns până la punctul G. Ești bărbatul care a știut exact cum să mă atingă… Mi-ai atins sufletul până când ai știut sigur ca n-ai să mai ieși de acolo.

Îmi lipsești. Acum mi-am dat seama ce înseamnă un subiect făcut ca la carte – niciodată neterminat și întotdeauna atingând toate cerințele.

Ce zici de un pahar de vin? Vin la tine? Sau vin băut la mine?

Hai să uităm încă o seară de probleme. Oricum ele rămân mereu acolo, dar viața trece… Știu că e interzis, însă asta mă atrage atât de rău.

Iubitul meu, hai să ciocnim un pahar pentru noi. Pentru noi, exact ca în vremurile bune… Să gustăm vinul în timp ce sorbim. În timp ce ne sorbim din priviri. Așa cum obișnuiam să facem. Sărută-mă ca și cum nu e nimic care să ne împiedice dragostea. Dezgolește-mă de temeri ca și cum a doua zi am fugi amândoi în lume.

1654254_1714241798801123_3406175684433762374_n

 

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Curs de legislaţie – intersecţie, stop, viraje

StopDrum cu prioritate. Cedează trecerea. Stop. Urmează o intersecție cu un drum fără prioritate unde chiar e cazul să oprești.

Dacă mă întreabă cineva, acolo e ultima mea dragoste. Perfect descrisă. Totul a început când drumurile ni s-au intersectat la club. Au urmat privirile intersectate, strângerile în brațe atât de intense… Un timp mi-a fost greu sau, de ce să nu admit, imposibil să pricep cursul relației noastre. îmi era de nedeslușit faptul că deși viteza dragostei depășise de mult limitele morale, nu puteam merge înainte prea mult timp cu frâna de mână trasă, înțepenită, fără cale de a o lăsa jos. Credeam că iubirea este așa cum o vedem și percepem în filme, cu fugit în lume și renunțat la viață de dinainte în favoarea uneia radical diferite, dictate de inimă. Totuși, am înțeles că unele legături sunt posibile doar în plan sufletesc și numai temporar, unele situații fiind prea adânc înrădăcinate pentru a te putea desprinde din ele, indiferent de puterea dorinței.

Am crezut că nu mă iubește, pentru că eu aș fi renunțat la tot pentru a fi cu el, diferit de felul în care ar fi acționat el. Doar că am înțeles că felul lui de a mă iubi nu coincidea pe deplin cu al meu, și la fel și situațiile. în timp ce la mine plecarea se putea rezuma la 5 minute distanță de schimbarea drumului vieții, la el treburile ar fi luat o cu totul altă întorsătură. El avea lucrurile și obiceiurile moștenite de la generații întregi dinainte și sarcini pe care trebuia să le ducă la bun sfârșit. M-a învățat că iubirea nu se rezumă la persoana cu care îți împarți zilele și locul unde locuiești, și nici la timpul petrecut cu cineva, ci la momentele în care inima pur și simplu îți tresaltă de extaz. îmi venea greu să pricep ceea ce încerca să îmi explice și deși nu o înghițeam, dădeam din cap aprobator. Voiam să gust doar dulceața clipelor cu el.

Apropo de prioritate, el a fost cu siguranță cel mai important din viața mea. Mi-aș fi dorit să întorc, fiindcă înainte era drum fără acces, dar m-am trezit trăgând de volan în zadar. Era dublă linie continuă. Două obstacole. Viața lui de zi cu zi, legăturile prea strânse de acolo și faptul că întorsul nu își avea rostul; mașina trebuia forțată și deja mersese prea mult cu frâna de serviciu. Am încercat un timp să merg înapoi, să repar ceea ce consideram că e cu putință, însă în zadar, mașina trăgea tot mai greu. Așa că am ales să semnalizez. Mi-am semnalizat intenția de a schimba drumul așteptând ca el să mă urmeze. Am mai mers împreună până la „Stop”. M-am oprit din drum să mă gândesc în ce parte să apuc. știam că în situația dată, singura opțiune era să virez, cu toate că eram conștientă și de faptul că drumul lui se îndrepta în direcția opusă. Aș mai fi putut să merg cu el. Prea târziu. Mașina apucase deja pe drum, îndepărtându-se de el. El m-a claxonat să mă întorc, dar știam că în definitiv fiecare are altă direcție de mers , iar sigurul lucru pe care îl puteam face era să îl ocolesc și am fi ajuns în aceeași situație. Așa că am scurtat. Brusc. Inevitabil.

Mai sunt momente în care privesc retrospectiv, în oglinda din spate. Apoi mă uit în față și accelerez. știu și simt că îmi urmez propriul drum, tot mai departe de cel care credeam că e calea mea. în schimb, asta îmi oferă liniștea interioară deplină. Simt și știu că oricât am mai fi încercat, s-ar fi stricat. Fiindcă asta e fost lungimea drumului. A fost un drum îngustat, cu multe viraje și curbe periculoase pe care l-am trecut împreună și din care am căpătat experiență în șoferia vieții. Dar acest curs a luat sfârșit și unul nou tocmai a apărut. E ceva mai sigur decât cel de dinainte și cu siguranță diferit. în orice caz, lecțiile importante rămân bine întipărite și este imposibil să fie uitate sau repetate, doar recapitulate, amintite…

397612_242863612512762_5258389_n  537991_242121242586999_319404323_n

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu