No more love, just sex

image

   Acel moment când nu mai simți nimic. Acea indiferență, ignorare afectivă pe care o resimți de fiecare dată când îi întâlnești privirea şi chipul. Acelaşi chip, aceeași ochi pe care cândva i-ai adorat şi pentru care ai vărsat atâtea lacrimi. Acum sunt doar o pereche de ochi care te îndeamnă către pasiune şi acel chip peste care se așterne zâmbetul atât de familiar care îți spune să continui. Şi totuși nimic profund. Doar instincte primare. E aceeași plăcere intensă de moment, însă atât. E momentul de culme, apoi, după ce ajungi acasă, îți reiei activitățile ca şi cum te-ai fi trezit dintr-un vis. Fără certuri, fără împăcări. Fără dor, fără lacrimi. Doar clipa.

   Uneori îmi e dor să simt nebunia aia adolescentină, fluturii ăia zbătându-mi-se prin stomac, dorul ăla atât de copleşitor de după… Dar nu. Acum e doar ceea ce a putut rămâne – pasiunea din prima clipă, acea „dragoste la prima vedere” cum e numită popular, sau, psihologic vorbind, atracția fizică puternică de la prima impresie, „chimia” dintre două trupuri. Acum e pasiune fără dragoste. Uneori se simte că lipsește, dar lipsește şi durerea aia surdă. Parcă îmi lasă un gust amar, sec, lipsit de viață şi sens. Parcă atunci când îl iubeam, îi dădeam şi un sens, o semnificație. Dar sentimentele se destramă dacă sunt neglijate şi oricât de puternic ar fi stimulul afectiv care încearcă să redeclanşeze relația dintre subiect şi obiect, este tardiv, întrucât aceasta a fost deja schimbată. Este asemeni unei uşi care a avut yala schimbată. Cunoşti uşa, vrei să pătrunzi dincolo de ea, însă nu ai cum. Ai fost prea mult timp absent ca să poți şti că ceva a fost schimbat sau când a fost produsă metamorfoza. Aşa că te mulțumești să fii un simplu oaspete căruia i se închide uşa după ce ora de vizită a trecut, dar care este întotdeauna bine primit.

   Poate e greu să fii indiferent sentimental şi te întrebi dacă tu eşti de vină pentru propria „răceală”. Ei bine, nu e cineva vinovat aici. Este doar reacția psihicului la stimulii externi, motivația interioară, trebuința de securitate şi afiliere. Acesta este modul în care organismul tău percepe acomodarea cu mediul social. Plus că poate au trecut cei 5-7 ani de care caracterul are nevoie pentru a se schimba, iar acum priveşti dintr-un unghi diferit o anumită situație sau relație a cărei semnificație s-a schimbat pentru tine.

   Oamenii nu devin indiferenți sentimental. Ei doar îşi reevaluează condiția şi potențiale, aspirând către ceva mai măreț şi mai greu de obținut, dar care aduce o satisfacție interioară de lungă durată.

image

Reclame

Despre Maria-Cristina Pavelescu

"What goes around comes around." "The course of true love did never run smooth." - Shakespeare "Just when the caterpillar thought her life was over, she began to fly." “To someone who can’t read, letters on a page appear to be randomly chose when in reality they are precisely ordered.” - Deepak Chopra Am ales sa scriu acest blog pentru ca, dupa cum stim, avem cu totii aceleasi emotii si trairi, doar momentul difera uneori, iar acest lucru ma ajuta atat pe mine sa ma descarc, cat si pe voi sa vedeti ca nu sunteti singuri si neintelesi. Restul e printresentimente.
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.