#Anulat

image

Şi noaptea eşti cel mai sincer. Atunci dai frâu liber gândurilor să hoinărească acolo unde nu le-a fost permis sa o facă ziua sau la cine nu le-ai lăsat… E ciudat cum putem iubi prostește pe cineva. E sentimentul ăla nenorocit de parcă dacă mai treci încă o dată cu vederea, lucrurile se vor schimba. Sau cel puțin starea ta. Starea de moment, fiindcă o greșeală care se repetă, trece la stadiul de prostie atât timp cât este acceptată.
Dragostea ne face capabili de lucruri cu adevărat ciudate si inutile. Ne simțim de parcă putem face orice şi chiar aşa şi este, însă cu prețul de a continua cu aceleași greșeli. E ca şi cum avem puterea de a muta munții din loc, dar tot ne chinuim să îi escaladăm ca să aflăm ce este dincolo de ei, în loc să ne folosim atuul. Cred că prețul nostru este cu mult mai presus decât o relație care ne aduce suferință. Şi totuși, deşi înțelegând asta, mergem înainte. Iubim. Acceptăm. Iertăm. Iubim în continuare. Dar până când? Până unde?
Sunt unele greșeli care credem că sunt făcute de persoana atât de dragă nouă şi de aceea le acceptăm. Adevărul este, însă, că aceste greșeli, dacă se repetă, nu mai aparțin persoanei iubite, ci nouă. Iar fix ăsta este si motivul pentru care le acceptăm. Ne mințim că iertăm persoana de lângă noi, pentru că dacă am înțelege că noi suntem vinovați, cu siguranță nu am mai trece peste ele. Ne dorim să fim cât mai buni şi nu ne-am putea accepta nouă înşine o asemenea greşeală colosală, ci pur şi simplu am pleca. Este mult mai simplu şi mai comod să o punem pe seama altcuiva numai de dragul de a rămâne sau din frica de a nu fi singuri. Uneori singurătatea cu propria persoană poate fi mai puțin dură decât cea în doi. Sau cel puțin, mai benefică pe termen lung.
Azi am înțeles că nu eşti tu vinovat pentru că nu sunt apreciată îndeajuns. Eu am greşit, fiindcă am continuat să îți vorbesc. Am înțeles că nu tu eşti cel de iertat, ci eu, pentru că mi-a fost frică să renunț. Şi acum îmi e, recunosc, dar nu vreau să mi-o reproșez mai târziu, aşa că am să plec. Nu o să fac gălăgie. Am să fiu hotărâtă şi discretă. M-am săturat. Am trecut de mult de limita pe care ne-am impus-o la început, iar acum e timpul să îți anulez permisul prin care mă dețineai. De azi eşti liber să goneşti pe orice alt fel de drum te duce inima. E timpul să îți iei un permis de altă categorie. E clar că cel de până acum nu era de tine… Am multe să-ți spun, dar nu ai putea înțelege. Legislația, se pare, e a naibii de încurcată, dragul meu.

image

Despre Maria-Cristina Pavelescu

"What goes around comes around." "The course of true love did never run smooth." - Shakespeare "Just when the caterpillar thought her life was over, she began to fly." “To someone who can’t read, letters on a page appear to be randomly chose when in reality they are precisely ordered.” - Deepak Chopra Am ales sa scriu acest blog pentru ca, dupa cum stim, avem cu totii aceleasi emotii si trairi, doar momentul difera uneori, iar acest lucru ma ajuta atat pe mine sa ma descarc, cat si pe voi sa vedeti ca nu sunteti singuri si neintelesi. Restul e printresentimente.
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.