Destin

tumblr_n1b9h55s4b1sjap36o1_500

E ciudat cum totul se intoarce – iubirea, amintirile, oamenii. E ciudat cum pana nu te loveste viata in moalele capului, nu ii pricepi cursul.

Totul se petrece cu un motiv de la greseli pana la cele mai memorabile evenimente din viata. Poti sa te certi cu cineva la cutite, dar daca destinul hotaraste sa va vorbiti iar, asta se va intampla chiar si in cel mai banal, neobisnuit mod. E valabil si vice-versa – degeaba tragi cu sufletul sa apuci pe drumul paralel cu viata ta, fiindca din cauza ca poate fi cel care te distruge, destinul va face in asa fel incat chiar daca te doare si iti ridica bariere imposibil de trecut, sa ramai pe drumul tau. In timp, orice bariera se lasa. Totul depinde de gradul de maturitate pe care il ai. Nu ti se poate permite sa te urci la volan dupa o seara de bautura, dar a doua zi cand constientizezi intr-adevar ce ti ai fi putut pati, te multumesti ca ti s-au incurcat planurile cu o noapte inainte chiar daca poate la momentul respectiv era cel mai tragic eveniment care credeai ca ti se poate intampla vreodata. Drept urmare, poti decide sa renunti un moment la bautura metaforic vorbind si, deci, la lucrurile nocive pe care le-ai facut pana atunci si care considerai ca iti aduc placere.

Am vorbit despre bariere. Si nu m-am referit la cele de ordin emotional, ci la cele pe care viata ni le pune in cale pentru a opri o catastrofa. Poate ca in anumite imprejurari mintea noastra mai are nevoie de putina deschidere si pentru asta ii trebuie timp. Cu timpul, perspectivele se schimba, iar lucrurile care ne dadeau candva batai greoaie de cap, devin clare. Problemele care atunci ne doborau, acum ne amuza. Felul in care ne gestionam atunci gandurile, acum pare pe departe de a fi fost cel corect. Ceea ce aparent era fericirea suprema, se arata a fi fost greseala vietii noastre. Si la ce ne-ar fi ajutat atunci o luna de bucurie daca am fi avut de tras de pe urma ei? La ce bune cateva momente de „glorie” daca apoi am fi descoperit ca interpretasem eronat ceea ce sufletul ne cerea? Tocmai asta e problema noastra. Pe ceilalti ii intelegem perfect, in schimb, cand vine vorba de valul de sentimente care se napustesc asupra noastra, ni se incetoseaza perspectiva. Marea problema e ca desi simtim multe, intelegem putine. Desi credem ca simtim ceea ce traim, nu stim exact ce sentimente avem. Iar de aici apar supararile, depresiile, izolarea. Primul si cel mai dificil pas este sa ne intelegem pe noi si ceea ce simtim. Ne certam cu cineva si avem impresia ca suntem deranjati de felul in care ne-am simtit atunci cand ni s-au spus anumite cuvinte cand de fapt vorbele respective ne aduceau aminte de o situatie trecuta si neplacuta care ne supara si in prezent. Ni se pare ca suntem suparati din cauza ca suntem neintelesi de prieteni cand de fapt nu stim sa ne exprimam trairile. Confundam des dorinta arzanda de libertate cu evadarea dintr-un cerc de restrictii care fara sa vrem, duce la stabilirea intr-unul mai amplu. Personal, traiam cu impresia ca daca scap de restrictiile de acasa, voi fi libera. Adevarul era contrar credintelor mele, in sensul ca as fi castigat intr-adevar unele libertati dar in schimbul altora pe care nu le puteam pune in balanta cu cele pe care le aveam, fiindca nu le traisem inca; aveam doar proiectii imaginare. Pe langa sentimentele greu de inteles, suntem indusi in eroare si datorita credintelor false pe care ni le cream in minte cu ajutorul imaginatiei. Stim ca o prajitura arata bine, dar nu si cata munca se afla in spatele ei. La fel si cu luna, ii vedem doar o fata, cealalta se pastreaza in intuneric. Poate datorita unei dorinte prea puternice sau a unei ambitii, vedem doar partea plina a paharului si uitam sa cantarim si ceea ce atarna greu.

Unele lucruri se descopera in timp. La fel si dragostea, oamenii care merita sau nu sa stea langa noi si cel mai important, usor ni se contureaza drumul pe care ne e scris sa mergem. Incepem sa pricepem lucrurile, sentimentele proprii. Sunt intamplari menite sa ne schimbe, sa ne faca sa evoluam, perioade care ne coboara doar ca sa vedem cat de sus putem urca.

tumblr_n456pmFj8z1snq3eyo1_400

Reclame

Despre Maria-Cristina Pavelescu

"What goes around comes around." "The course of true love did never run smooth." - Shakespeare "Just when the caterpillar thought her life was over, she began to fly." “To someone who can’t read, letters on a page appear to be randomly chose when in reality they are precisely ordered.” - Deepak Chopra Am ales sa scriu acest blog, pentru ca, dupa cum stim, avem cu totii aceleasi emotii si trairi, doar momentul difera uneori, iar acest lucru ma ajuta atat pe mine sa ma descarc, cat si pe voi sa vedeti ca nu sunteti singuri si neintelesi. Restul e printresentimente.
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Destin

  1. Mult suflet ai pus în aceste rânduri, mulțumesc, mi-ai răvășit puțin cenușa, dar asta și e menirea celor scrise. Să ai spor și inspirație!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.