A fost o nebunie

drt74992_247464302052693_680660108_n

Da, exact asta a fost. Dulce. Intensa. De neuitat. Dureroasa.

Azi am puterea sa ma uit in urma chiar daca doare. Azi am puterea sa accept ceea ce refuzam sa cred in favoarea unei minciuni prin care incercam sa fug de suferinta. Azi mi-am dat seama ca indiferent cu cat patos sufletul meu tanjeste dupa tine, daca destinele noastre sunt diferite, toate incercarile sunt in zadar. Am inteles faptul ca nu orice vorba dulce sustinuta de o fapta mare inseamna adevar si ca nu orice sentiment este impartasit. Am vazut ca ceea ce inima mea spera este cu mult departe de realitate. Si de ce sa accept speranta ca un drog antisuferinta si sa traiesc intr-o lume a mea cladita numai din iluzii cand de fapt, ca sa ma pot vindeca, am nevoie de realitatea rece, dura, nemiloasa? Mi-am dat seama ca asteptam irealizabilul. As fi fost in stare sa fac imposibilul, apoi brusc m-a lovit realitatea. Ce naiba era in mintea mea?… Am priceput rostul vorbelor tale de prima data cand te-am intalnit, „sinceritatea nu este pentru oameni ieftini” si ca printre cei „99% dintre barbatii” care sunt „niste jigodii”, te incadrai perfect si tu. Doare trezirea la realitate. Si mi-am dat seama ca pe masura ce imi maream speranta, paradoxal, in ciuda nenumaratelor mele incercari pline de optimism de a trece peste suferinta, ma apropiam mai mult de miezul ei. Stiam ca uneori avem nevoie de lacrimi, de suferinta ca sa facem pasul care trebuie sa urmeze in viata si ma simteam capabila sa trec peste orice soi de tristete indiferent de durata sau intensitatea ei cu o unica exceptie – sa te pierd pe tine. Iar tu stii asta, ti-am marturisit-o mereu… Poate ca daca durerea ar fi fost mai mica, inca as fi sperat. Cred ca lacrimile care imi scaldau zi dupa zi obrajii si care ma impiedicau sa dorm au reusit sa imi deschida larg ochii, sa imi „spele” vederea; sa pot sa pricep clar lucrurile.

M-am trezit disperand. Plina de lacrimi. Fara viata. Plina de sperante si intrebari. Atunci a fost momentul cand am inteles. Am inteles ca intr-adevar, nicio stare nu este permanenta si ca esti si o sa ramai iubirea despre care o sa scriu, o sa imi amintesc cu cel mai mare drag si o sa vorbesc atatea zile cate sangele imi va curge prin vene. O sa fii in mintea si sufletul meu, fiindca ti-am daruit locul ala rezervat… Stiu ca o sa am tot timpul un gol acolo unde in loc sa fii tu, ai lasat o amintire… Sunt perfect constienta ca indiferent cu cine as fi, tu o sa fii inca acolo, fie ca imi convine sau nu. Si cu toate astea, o sa pot sa zambesc iar chiar si cu o urma de regret, de dor, dar o sa o fac. O sa sufar atat cat e suficient ca sa pot pasi mai departe. Am inteles faptul ca degeaba imi sopteai promisiuni si juraminte pe care mi le dovedeai atunci, fiindca daca ar fi fost adevarate, ai fi fost aici sau cel putin ai fi fost sincer. Poate ma invinuiesti ca s-a ajuns aici. Nu pot sti exact. Vreau sa stii ca am vrut sa iti vorbesc si ca am inteles ca as fi gresit. Daca o sa fie sa vorbim, ne vom intalni intr-o zi, poate pe 11 fara sa planuim. Spontan. Exact asa cum a inceput totul. Ti-as fi spus ca acum nu mai avem puterea de a ameliora lucrurile si ca singura putere pe care o putem detine este rabdarea, pentru ca timpul asaza tot. Totusi, am ceva pe suflet care as fi vrut sa stii… As fi vrut sa te intreb de ce m-ai mintit jurandu-mi cu foc si privindu-ma adanc in ochi in timp ce iti plangeam in brate… Vreau sa stii ca s-a ajuns aici si din cauza minciunilor, fiindca m-ai facut sa cred si sa sper din toata inima, iar gandurile mele s-au materializat, apoi le-am dat afara prin vorbe raspicate. Aveam incredere in tine cum nu aveam in mine si deci, in nimeni altcineva. Iti multumesc ca ai fost langa mine intotdeauna, ca mi-ai mangaiat sufletul cu vorbele tale dulci, ca m-ai facut sa am parte de 3 luni la care am visat intotdeauna… Apreciez tot ceea ce ai facut pentru mine, toate discutiile si certurile noastre, faptul ca ai avut atata grija si ca ai fost „gelozia intruchipata”. Iti multumesc ca m-ai maturizat si ca m-ai facut sa ma schimb in multe privinte. Iti multumesc ca prin felul tau de a fi, m-ai invatat sa fiu transparenta, sincera. Te iubesc oricat de tare ma doare ca esti prea departe ca sa ti-o pot spune. Inca imi doresc sa iti vorbesc si cred ca incercarile mele sunt fara sens. Stiu ca daca trebuie sa ne intalnim, ne vom vedea chiar si in coada de la magazin asteptand. Asteptand ca lucrurile sa se calmeze, ca vietile noastre sa isi urmeze cursul firesc…

Astept sa iti vorbesc chiar daca am fost mintita. Sentimentele nu mi le pot comanda, iar chiar daca as putea-o face, te-as iubi la fel! Te-as iubi la fel pentru ca esti omul care m-a facut sa am toate trairile – cu tine am fost in culmea fericirii, cu tine am simtit ce e supararea, cu tine am plans in brate, cu tine am simtit cele mai iritabile sentimente; cu tine am mancat, am baut, am iubit… Si as mai lua o inghititura de vin. Sec. Pentru noi. Apoi, plina de curaj, sa ma las ghidata de viata. Nu stiu daca in bratele tale sau nu, dar am increderea ca voi fi bine. Si stiu ca tot va veni o vreme cand ne vom vorbi, ne vom privi iar in ochi. Cine stie cand? Asa cum vor fi aranjate imprejurarile, stiu ca daca iubirea noastra a fost sincera, vom fi iar impreuna. Doar ca acum nu mai sper. Sau poate doar putin. Ce e al meu, e pus deoparte. Daca esti capitolul din viata mea care incheie cartea, atunci te voi regasi. Tu doar sa ai grija de tine pana atunci, pentru ca imi tremura inima in piept cand iti scriu asta, pentru ca vreau sa fii bine, pentru ca te iubesc…

aaa

Reclame

Despre Maria-Cristina Pavelescu

"What goes around comes around." "The course of true love did never run smooth." - Shakespeare "Just when the caterpillar thought her life was over, she began to fly." “To someone who can’t read, letters on a page appear to be randomly chose when in reality they are precisely ordered.” - Deepak Chopra Am ales sa scriu acest blog pentru ca, dupa cum stim, avem cu totii aceleasi emotii si trairi, doar momentul difera uneori, iar acest lucru ma ajuta atat pe mine sa ma descarc, cat si pe voi sa vedeti ca nu sunteti singuri si neintelesi. Restul e printresentimente.
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.