Acasa

   „Oriunde te duci, mergi cu toata inima ta.” (Confucius)

Acasa e locul unde ti-e sufletul. Unde ti-e sufletul, esti tu intreg, nevatamat. Iti aduci aminte de acel sentiment cand efectiv simteai ca esti ratacit desi cunosteai perfect drumul pe care mergeai? Poate ca locul unde vrei sa ajungi cu trupul il gasesti realmente usor folosind un GPS dar cum ramane cu drumul pe care te trage sufletul? Cum dai de el cand nicio harta nu te poate indruma? Sau poate inca nu ai invatat cum sa citesti harta inimii?

Te simti pe deplin fericit? Nu ai niciun resentiment? Ma gandeam eu. Cu totii avem goluri pe care incercam sa le estompam si reusim pana intr-un punct. Pe timpul zilei sau la o petrecere ne afisam zambete largi dar la culcare suntem inundati de adevaratele sentimente, de nostalgii, de dorul unor clipe pentru care am da vieti intregi numai sa le mai traim o data… Si asa trece fiecare zi. Suntem bine dar nu prea. Avem rate in banci, datoriile ne ingroapa, simtim ca prietenii cei mai apropiati se indeparteaza fara vreun motiv. Cu toate acestea, continuam, tinem capul sus. Pentru ca suntem puternici cu totii! Si ne ascundem in spatele unor aparente pe care le criticam altora si care ne sunt criticate fara ca in schimb sa incercam sa trecem dincolo de ele. Ce ar fi daca am acoperi golurile de tot si am trai ca si cum nu ne temem sa fim raniti, ca si cum clipa de fata e ultima? Cu totii avem in interiorul nostru aceasta capacitate. Totul depinde numai de atitudinea noastra fata de ceea ce se intampla si de modul in care interpretam semnalele inimii. Aici este diferenta dintre noi, dintre cei fericiti si cei tristi, dintre cei puternici si cei slabi.

Ce inseamna fericirea? Dar tristetea? De unde vine puterea? Te-ai intrebat vreodata cum de unii oameni pur si simplu radiaza de fericire in timp ce altii incearca sa isi inece necazurile care par a avea colac de salvare? Sau ce anume ii face pe oameni sa se supuna? Sa incepem de la 0, de la o simpla afirmatie. „Cu totii suntem egali„. Fals si adevarat, paradoxal. Adevarat, pentru ca suntem nascuti in acelasi fel, luam acelasi start si fals, fiindca suntem crescuti diferit, in medii si conditii disimilare carora trebuie sa ne adaptam in functie de temperamentele noastre. Cert este insa ca fiecare are propriile temeri si dureri, propriile greutati despre care prefera sa nu vorbeasca si le ingroapa in suflet. Ce nu stiu acesti oameni este ca pe masura ce isi adancesc necazurile inauntrul lor fara sa le rezolve in vreun fel, problemele prind radacini din ce in ce mai puternice in suflet amplificand sentimentele negative. Iar faptul ca acestia mascheaza anumite sentimente neplacute nu inseamna ca ele dispar, din contra. Poti avea un zambet fals, dar nu si sentimente false. Acestia sunt oamenii nefericiti care aleg sa se inchida in ei din cauza unor rani din trecut. Ei aleg sa ramana agatati de trecut. Si de ce zic ei? Pentru ca fiecare este responsabil de propriile ganduri, de propria atitudine fata de lume. Tot ce se petrece este relativ. Ceea ce mie mi se poate parea o gluma, la adresa altcuiva ar fi o adevarata jignire. Sa luam exemplul clasic „esti grasa!”. Dayanne poate incepe sa planga in timp ce Anna izbucneste intr-un hohot grovaz de ras desi li s-a spus acelasi lucru. Anna a inteles ca ceea ce spune lumea ori este din invidie (cea mai sincera forma de apreciere), ori sub forma unei glume nevinovate sau poate fi vorba despre o apreciere subiectiva din partea unei persoane sau a unui grup. Constienta de propriile calitati, ia in deradere ceea ce i s-a spus, contrar lui Dayanne care pune la suflet acele vorbe. Sub alta nuanta ar fi bine conturata imaginea de sine a Annei care probabil nu arata asemeni unui top model dar are increderea caracteristica, ceea ce reiese si la suprafata si schimba in mod automat parerea lumii, clasand-o pe Anna drept o tipa high. La polul opus se afla Dayanne care desi mult mai inzestrata decat Anna, se simte cu adevarat complexata de cele auzite si se inchide in ea dezvoltandu-si neincrederea in sine. Acum spuneti cine are de castigat de aici? Ati intuit bine, Anna. La fel se intampla si cu problemele majore. Sunt de acord cu faptul ca unele obstacole pot fi ingrozitoare insa nimic nu este de nedepasit in aceasta viata, iar felul in care percepem lucrurile determina ceea ce e foarte probabil sa ni se intample. In urma unor studii mondiale, specialistii au dovedit ca persoanele optimiste au INTOTDEAUNA o viata mai lunga comparativ cu cea a pesimistilor.

O alta problema destul de frecvent intalnita este obligatia. Se spune ca cele mai puternice persoane sunt cele care detin controlul. Controlul tuturor? No way! Nu vorbim despre dictatori aici. Autocontrolul este cheia. Cum asa? Sa va explic. O persoana puternica este o persoana care face ceea ce vrea si este, deci, si fericita. Nimanui nu ii place sa se trezeasca dimineata la ore matinale sau sa faca de mancare ore intregi pentru ca in final sa i se tranteasca „Nu e prea are sare. Mama lui Joe gatea mai bine. O sa ma duc la el sa mananc.” sau sa stea la coada pentru a plati tot felul de taxe, ori sa mearga inca un an cu parintii la mare desi toti prietenii sai se duc impreuna. Iarasi, cu totii suntem „inzestrati” cu probleme cotidiene. Diferenta dintre noi de aceasta data este data de placerea cu care trecem prin ele. Adica, pentru a fi puternici, trebuie sa fim fericiti. Iti amintesti sentimentul ala cand trebuie sa faci ceva? Nu am mentionat nimic concret, insa ai avut un sentiment de usoara repulsie, „Of, inca ceva ce nu imi place sa fac?”. Suntem fiinte libere si cu cat facem mai mult ceea ce vrem, cu atat mai fericiti ne simtim. Asadar, nu e nevoie de un magician pentru a inlocui obisnuitul trebuie cu vreau, ci doar de putina vointa si practica. De exemplu, atunci cand avem un raport de facut la serviciu sau un referat pe o tema plictisitoare, de ce sa nu o facem din propria dorinta? Adica, in loc sa ne plangem de cate lucruri fara sens avem de facut si de cat de putin timp ne ramane pentru noi, hai sa vedem ca utilul are si o parte placuta: „Cu ocazia asta, aflu ceva nou ce imi poate fi folositor pe viitor. Si imi diversific programul.” . Ultima data cand a trebuit sa cumperi paine, iar mama te-a intrerupt de la o lectura fantastica sau dintr-un joc atat de captivant, nu ai spus „Ah, iar eu? Tocmai acum trebuie sa intrerup ceea ce faceam, cand era atat de interesant…”? De ce nu ai adaugat „Chiar aveam nevoie de o pauza. Si cine stie, poate la magazin ma intalnesc cu tipul/tipa sweet care imi tot face ochi dulci?” ? Poate ca nu te-ai intalnit cu acea persoana la momentul respectiv, dar sunt multe alte avantaje despre care putem vorbi. Secretul este sa faci din placere ceea ce initial poate suna a obligatie. Din nou intra in discutie mentalitatea si felul de a privi lucrurile.

Asadar, data viitoare o sa te gandesti de doua ori intainte sa pui la suflet ceea ce ti se spune? Si care va fi atitudinea ta vizavi de o sarcina pe care trebuie sa o implinesti?

Cu totii facem greseli. Ceea ce ne defineste este felul in care le corectam. Greselile noastre pot fi oameni, actiuni sau chiar locuri. Iti amintesti de sentimentul ala cand te afli in locul nepotrivit? Sau mai stii cum te-ai simtit atunci cand ai facut ultima gafa? De acum poti evita multe din aceste trairi.

Totul depinde de atitudinea noastra. Cei mai puternici oameni sunt cei care nu cunosc semnificatia cuvantului a trebui, dar il cu siguranta au auzit de VREAU. Vrem atunci cand trupul urmeaza sufletului.

Reclame

Despre Maria-Cristina Pavelescu

"What goes around comes around." "The course of true love did never run smooth." - Shakespeare "Just when the caterpillar thought her life was over, she began to fly." “To someone who can’t read, letters on a page appear to be randomly chose when in reality they are precisely ordered.” - Deepak Chopra Am ales sa scriu acest blog pentru ca, dupa cum stim, avem cu totii aceleasi emotii si trairi, doar momentul difera uneori, iar acest lucru ma ajuta atat pe mine sa ma descarc, cat si pe voi sa vedeti ca nu sunteti singuri si neintelesi. Restul e printresentimente.
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Acasa

  1. Pingback: Iti aduci aminte cand…? | Printre sentimente

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.