Amintire, vis, dorinta si… iar vis

32598_294570087342114_1196134161_n

(*Cuvintele ingrosate cu albastru sunt linkuri catre melodii de fundal pentru fiecare moment)

Fulgerator. Asa a inceput povestea. O intalnire fulgeratoare, intr-o zi fulgeratoare cu priviri fulgeratoare cu subinteles. Era o nebunie, dar stiam ca vreau sa o comit. De ce cu el? Pentru ca fara el nu s-ar mai fi numit asa.

Muzica incalzea atmosfera. Sau poate ca erau doar ochii lui albastri… Ori camasa desfacuta usor de mine sau parfumul cu care m-a imbracat toata noaptea. Nu o sa stiu niciodata. Se spune ca iubirea vine in timp, dar pare ca langa el am petrecut o eternitate care a facut cat 24 de ore lumesti.

„Orice om are o idee buna si fixa care arata incapacitatea lui de libertate.”(Tudor Arghezi). Nu concepeam sa detin o astfel de inabilitate, imi doream sa evadez pentru o zi de orice constrangere, voiam sa gust libertatea. Aveam nevoie de un strop de nebunie, dar si de cineva care sa o presare. Toata fiinta mea o cerea. Si aveam sa i-o ofer curand…

Era o zi in care soarele se intrezarea cu greu printre nori. Mai tarziu, am inteles ca fericirea mea acoperise intreaga minge de foc, de fapt, fiindca nu stia incotro sa se duca. De aceea, probabil, a ales sa mearga la el. Dar nu a avut de gand sa se intoarca. Poate ca s-a ratacit. Reusisem sa ma strecor de acasa. Aveam sa fiu libera pret de o zi intreaga. Fugisem. Nimeni nu stia nimic. In sfarsit imi puteam asculta soaptele ascunse ale sufletului fara vreo teama obscura. Inima imi tresalta de extaz. Simteam cum sangele imi era pulsat rapid prin vene in fiece secunda. Simteam ca traiesc. Nerabdatoare, am luat cel mai rapid microbuz si am pornit-o spre el. Nu il cunosteam. Stiam doar ca aveam sa petrecem o zi impreuna. Mai conta care el? Atunci era un oarecare si un clasic inceput. M-a asteptat cand am coborat din masina si am mers in garsoniera lui.

Perdele de matase ne desparteau de tumultoasa lume de afara vazuta prin geamul etajului al zecelea. Noptiera plina de carti isi facea loc langa patul atent aranjat. Acorduri tandre se auzeau pe fundal. In aer plutea un miros imbatator. M-a adus la fereastra. Vedeam parca intreg universul sub mine. Nu stiam de ce. O forta metafizica ma tragea spre el. Il doream. Ma privea aprins. Nu indrazneam. Am inchis ochii. Incepusem sa ii simt respiratia calda. Am tresarit. Usor, si-a lipit buzele de ale mele si le-a desprins printr-un sarut. Si inca unul…

Intens. Asa devenise totul. Il doream mai mult. „Oare e bine ce fac?” imi rasuna in minte, dar eram libera pentru o zi! Iar regula era fara reguli. Si fara reguli i-am dat camasa bleumarin si tricoul alb jos. Ii simteam trupul cald, sarutarile apasate pe gura. Doream sa il simt cu totul. El stia asta. A coborat sarutarile mai jos si mai jos pe intreg trupul meu. Nu-mi doream sa se opreasca. M-a privit in ochi. Ni se citea dorinta arzanda pe chipuri. Ne-am unit trupurile. L-as fi omorat in clipa aceea, sa pot pastra momentul pentru totdeauna.

Am continuat si gesturi de o tandrete interminabila l-au adus, dincolo de simtiri omenesti, in inima mea. De atunci a ramas acolo, alaturi de cartile citite impreuna, de filmele vazute si de plimbarile prin ploaie, alaturi de privirile ascunse si gandurile nebanuite transformate in realitate pentru o seara. Si o zi.

Pana si plimbarile lungi de pe bulevard erau animate de el printre picaturile reci de ploaie. Cate o gluma se strecura printre jachetele pe care le purtam pe cap sa nu ne ude. Ne imparteam zambete neincetat. Povesti rasunau pe strada luminata de felinare. Ma amuzau ideile si conceptele lui, fiindca le spunea cu atata patos. Ii ascultam captivata fiecare soapta dulceaga. Era un mic geniu cautandu-si calea in viata. Iar eu o adolescenta rebela uitandu-se dupa libertate. Si o gasisem. El era libertatea mea. Adoram sa cred ca eu sunt calea lui, fie numai si pentru o zi.

Azi, daca il cauta cineva, este in sufeltul meu. El mi-a implinit visul, mi-a daruit cele mai de pret amintiri si m-a facut sa il vreau dincolo de orice dorinta. Si dincolo de orice cuvant rostit sau zambet cu care mi-a patruns in suflet, dincolo de orice sentiment sau de orice lacrima cu care am presarat randurile acestea, il iubesc. Il iubesc, pentru ca a facut ca o eternitate langa el sa fie cat o zi pamanteasca, pentru ca a facut ca inima mea sa bata iar, mi-a daruit cele mai sincere simtiri. Stiu ca a fost o eternitate, intr-adevar! O singura zi efemera nu ar fi fost capabila sa gazduiasca atatea sentimente fugare. Acum nu e langa mine, ci la loc sigur, in mine: in mintea si sufeltul meu, ca sa nu mi-l poata lua nimeni.

 

 

Reclame

Despre Maria-Cristina Pavelescu

"What goes around comes around." "The course of true love did never run smooth." - Shakespeare "Just when the caterpillar thought her life was over, she began to fly." “To someone who can’t read, letters on a page appear to be randomly chose when in reality they are precisely ordered.” - Deepak Chopra Am ales sa scriu acest blog pentru ca, dupa cum stim, avem cu totii aceleasi emotii si trairi, doar momentul difera uneori, iar acest lucru ma ajuta atat pe mine sa ma descarc, cat si pe voi sa vedeti ca nu sunteti singuri si neintelesi. Restul e printresentimente.
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Amintire, vis, dorinta si… iar vis

  1. Ce sentimente profunde! Oare chiar vor rămâne în plin plan, chiar dacă vor apărea și altele?

    Apreciat de 1 persoană

    • ariacrys zice:

      Interesanta intrebarea ta si chiar lasa de gandit :-). In prim plan vor ramane cu siguranta, fiindca acel EL ma va atrage intotdeauna si mereu voi avea o slabiciune, doar ca uneori va fi o cortina care le va acoperi. Se va lasa atunci cand inima mea va avea nevoie de o pauza. In fond, acesta este rolul ei. Totusi, oricand se vede putin si in spatele cortinei care oricum nu poate sta trasa pe toata durata spectacolului. 😀 Dar tu ce parere ai despre sentimentele care apar peste alte sentimente, Petru?

      Apreciază

  2. ❤ !! Foarte dulce, dar si trist :(. Poate prea multe sentimente pentru o singura zi, dar suficiente cat pentru intreaga viata. Acum trebuie sa ai grija ca sentimentele tale sa nu apara atat de repede, intr-un timp atat de scurt, pentru ca asa nu aduc decat tristete.

    Apreciat de 1 persoană

    • ariacrys zice:

      Dar si tristetea aduce inspiratie, deci tot raul spre bine 🙂 Trist, fiindca de fiecare moment de bucurie ne amintim cu nostalgie, dar atunci am fost cu siguranta cea mai fericita :-*

      Apreciază

  3. fatadefragi zice:

    Sunt fericiri peste care nu se mai poate suprapune nimic pentru ca orice altceva ar parea searbad. Iti doresc sa intalnesti o astfel de fericire si sa nu te ratacesti niciodata de ea!

    Apreciază

  4. illusion zice:

    Cred că e important ce ne rămâne în suflet… Zâmbeşte, într-o zi vei găsi pe cineva care poate îţi va trezi sentimente şi mai frumoase 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.